marți, 3 aprilie 2012

Cassata siciliana

        Goethe spunea "Italia fara Sicilia nu lasa nici o impresie in suflet!" Ei, eu am inceput cu Sicilia; m-am contopit cu aerul ei inmiresmat, cu savorile ei culinare, cu toate micile Sicilii, pentru ca fiecare regiune este o alta Sicilie, contrastand de la peisaj, pana la micile detalii culinare din bucatariile taranilor sicilieni. Sicilia este un parfum, o betie, o plutire. Sicilia este Marsala, este mirosul florilor de portocal si iasomie, este scortisoara cu ricotta, este canolli si este Cassata...
        A fost ocupata succesiv de greci, de romani, de bizantini, sarazini, normanzi, francezi, spanioli aragonezi, englezi, bourboni si Garibaldi din nord care a unit-o cu Italia. Au trecut pe aici, dar au respectat si imbogatit cultura, traditia si arta celor pe care i-au gasit acolo. Arta culinara actuala oglindeste istoria locuitorilor de pe Insula Soarelui. Cassata este istorie...
Ingredientele originale si clasice ale Cassatei sunt pandispanul si umplutura facuta cu ricotta, indulcita cu o cantitate mica de zahar sau miere, inmiresmata cu scortisoara, o picatura de vanilie, un strop de Marsala(vinul dulce al Siciliei) si imbogatita cu lamaie confiata. Invelisul exterior este din glazura de zahar cu lamaie. La final este decorata cu fructe confiate, un festin de arome si culori.

        Asa cum o mireasa este gatita in ziua nuntii pentru “a fi data ofranda sotului” ei, asa era impodobita si cassata, mai intai de catre greci, apoi de romani pentru a fi oferita zeitei Demeter (zeita fertilitatii care binecuvanteaza si ajuta coacerea fructelor pe pamant) a grecilor sau Ceres a paganilor, odata cu echinoctiul de primavara.

         Odata cu venirea sarazinilor, Cassata s-a imbogatit cu stratul verde de “Pasta Reale” (martipan) si fisticul taiat in bucatele, iar bourbonii au adaugat ciocolata la umplutura.
        Prin complexitatea ei sublima si misterioasa, prin dulceata ei inimitabila, Cassata este simbolul surprinderii senzualitatii izvorate dintr-o regiune dintre cele mai frumoase si specifice ale Italiei. Este dulcele tipic din Palermo, servit cu “moscato spumante”, “al fresco” in sarbatoarea sfanta a Pastelui pe Insula Soarelui!!!



Ingrediente:

Pentru umplutura:
Ricotta – 500g
Mascarpone – 250g
Smantana lichida – 100 ml
Zahar pudra – 250-300g
Ciocolata – 50g
Fructe confiate – 2 maini
Vin Marsala sau Lacrima lui Ovidiu – 2-3 stropi
Zeama de la ½ portocala
Un praf de scortisoara

Pandispan din 10 oua, 10 linguri de zahar, 10 linguri de faina, ½ lingurita praf de copt.

Sirop:
½ pahar de apa
Zeama de ½ portocala
3 linguri de zahar
10 ml Marsala (sau Lacrima lui Ovidiu)

Glazura:
1 albus de ou
250g zahar pudra
20 ml zeama de lamaie

Martipan 150g

Pentru decorare:
Fructe confiate sau fructe proaspete sa mai contrabalanseze cu dulceata casattei
Fistic copt simplu sau intr-un sos de miere cu un strop de Marsala


Pandispanul: se bat galbenusurile cu zaharul, apoi albusurile spuma. Se incorporeaza albusurile in galbenusurile cu zahar si apoi faina impreuna cu praful de copt prin rasturnare.
Se rastoarna intr-o tava dreptunghiulara de aprox. 24/34cm si se baga in cuptorul preincalzit la 180g C pentru 20 minute. Dupa care se scoate, se lasa 15 min sa se racoreasca si se pune pe un gratar sa respire.

Umplutura: pur si simplu se amesteca cu lingura de lemn ricotta cu mascarponele la temperatura camerei cu zaharul pudra. Se adauga smantana lichida batuta si transformata in frisca, fructele confiate, ciocolata razuita mai mare cu cutitul, stropii de Marsala si praful de scortisoara si se da la rece!









Sirop: se pun pe foc toate ingredientele pentru sirop (vinul mai la urma) pana se topeste zaharul si se lasa la racit.

Se ia pandispanul racit si se taie de-alungul laturii mai scurte in felii cam de 2 cm grosime.



Pentru asamblarea casattei se foloseste o forma mai inalta si putin evazata. Eu am imprumutat una de la “vecina” cam de 22cm (fundul) cu 29cm (gura) si cu 7 cm inaltime.

Se pune in asa fel incat sa acopere fundul si laturile un film transparent. Dupa care se ia cate o felie mare de pandispan si se aseaza pe fundul formei pana cand il “captusim” pe tot, apoi si pe margini in sus. Sa incercam sa nu lasam spatii libere.



Se insiropeaza pandispanul astfel asezat cu o pensula inmuiata in sirop pe toata suprafata, apoi se pune umlutura de ricotta, iar peste din nou felii de pandispan care se insiropeaza si ele la randul lor, pentru a-i acoperi spatele!



Se da la rece pentru mai multe ore sau chiar de pe o zi pe alta.

Lasam martipanul la temperatura camerei dupa care incercam sa il intindem cu sucitorul cam cat sa acopere cassata in intregime dupa ce o rasturnam pe un disc sau pe o farfurie cu diametrul corespunzator.





 Sa facem si glazura: se amesteca cu telul para albusul de ou cu zaharul pudra pana se transforma intr-o glazura alba, lucioasa si apoi adaugam si zeama de lamaie, amestecand in continuare.



Intindem glazura cu pensule pe toata suprafata desfasurata a martipanului si punem din nou cassata la rece.

Dupa ce se intareste glazura putem sa o decoram cum ne vine la indemana, cu fructe confiate, fistic sau fructe proaspete.


GARANTAT se mananca cu o pofta nebuna!!!

marți, 13 martie 2012

Rasul arde caloriile!

        Rasul face bine, cred ca ar trebui sa radem mai mult. Daca nu stiati, ajuta si la arderea caloriilor. Dupa ce mancati o felie de tort, ascultati un banc bun, apoi inca o felie de tort si o comedie, iar spre seara o prajiturica si daca nu mai aveti idei, va recomand niste imagini cu torturi “gresite”. 
       Imi este frica sa zbor cu avionul; o singura data m-am simtit in largul meu, si asta pentru ca am ras tot drumul rasfoind aceasta carte, un fel de culegere de imagini cu torturi amuzante dintr-un motiv sau altul. Sper sa va ajute la arderea caloriilor!







duminică, 4 martie 2012

Astenie de primavara? Nu cred!

La revedere Iarna lunga si friguroasa! Bine ai venit primavara! Sambata trecuta am stabilit ca, in acest weekend, vom lua micul dejun afara pe teresa; ne-am trezit, am vazut soare si am zis: cred ca o sa mancam afara! Cum aveam totusi oarecare indoieli, am deschis usa de la terasa si am trimis copiii in recunoastere. Au topait cateva secunde, dupa care s-au imbulzit pe usa inapoi tipand: e friiiig, e friiiig! Asa ca am mancat totusi in casa, cu legamant solemn ca weekend-ul viitor o sa luam micul dejun afara. Cand pregateam masa, pe fundal se auzeau insuportabilele stiri: Bucuresti, cea mai nesigura capitala din punct de vedere seismic, gropile au atins dimensiuni vulcanice, cancerul de col uterin si ceva legat de venirea primaverii. In sfarsit, ceva pozitiv, zic eu in sinea mea. Aiurea! Stirea era despre astenia de primavara, adica depresie si lipsa poftei de mancare. 
Lipsa poftei de mancare? Cum lipsa poftei de mancare? Aici pot eu sa ajut, m-am gandit. Trebuie sa mai postez niste imagini pe blog, sa ajut oamenii sa pofteasca, nu? Prajituresele to the rescue!
Uite niste torturi pentru combaterea asteniei:


Acesta ar fi cu blat pricomigdala si crema de lamaie.


Jofra fina, cremoasa si cu multa frisca naturala...


Krantz, cu nuci pralinate, crema cu ness si crema cu lamaie. 
Mai sufera cineva de lipsa poftei de mancare? Scrieti-ne si va ajutam cu drag!

joi, 1 martie 2012

Martisoare in Mezolitic

         M-am uitat pe Wikipedia, curioasa sa vad cum a inceput povestea asta cu Martisorul si cu venirea primaverii. (Care primavara?!? Martisoare cate vrei, dar primavara nici urma...)
         Originea sarbatorii martisorului nu este cunoscuta exact, dar se pare ca in urma unor cercetari arheologice, s-au gasit in Romania amulete asemanatoare cu martisorul, care dateaza de acum cca. 8000 de ani. 8000 de ani!!! Amuletele formate din pietricele vopsite în alb si rosu erau purtate la gat.

         Nu stiu voi ce parere aveti, dar pe mine ma impresioneaza: existenta unor obiecte asemanatoare cu martisorul in mezolitic! Triburile de agricultori sedentari, care de-abia incepusera sa cultive diverse plante, care se ocupau in special cu vanatul si pescuitul; este adevarat ca nu mai locuiau in pesteri, aveau locuinte, chiar cu fundatii de piatra, aveau caini domestici, dar stiti ce mai aveau? Exact, martisoare!
         Si inca o surpriza: astazi sarbatorim de fapt Revelionul. Pe vremea Imperiului Roman, sarbatoarea martisorului avea loc in prima zi a primaverii, în luna lui Marte, zi in care se sarbatorea Anul Nou. Anul Nou a fost sarbatorit pe 1 martie pana la inceputul secolului al XVIII-lea.
        Sa avem parte de un an bun cu sanatate si noroc!
        Un Martisor special cu coacaze rosii si bezele din Prajitureseleolitic!





miercuri, 29 februarie 2012

The Queen of Hearts

M-am trezit de dimineata, m-am uitat pe fereastra si…surpriza: ninge din nou! Am auzit ceva la radio ieri, dar pana nu vezi cu ochii tai, nu prea iti vine sa crezi. Speram ca s-au varsat toti fulgii odata; ei bine, nu, au mai ramas si pentru astazi.
Mi-e dor de vara! M-am saturat de zapada si noroi! Vreau caldura insuportabila si praf inecacios!
Vara trecuta, am cumparat de la un targ de “vechituri” din Zurich, o carticica cu poezii pentru copii mici. Este o carticica veche, cartonata, cu ilustratii idilice. Printre altele si o prajitureasa in actiune "on a summer's day"...


Ei, cam asa aratam si noi cand prajiturim...
Si cam asa arata tartele...but on a winter's day. Dar ce conteaza, nu? Acestea sunt detalii!



Cu morcovi, nuca, amestec de condimente, glazura delicioasa cu lamaie...
Pe copii, am hotarat ca ar fi mai bine sa nu ii aratam. Glazura aceea este moale, lipicioasa si se poate manca si cu degetele mici.